Discriminare ( :)) )

Dupa cate arata data... maine e deja ultima zi din vara... mai e putin si se termina si vacanta ( :(( ) si incepe scoala ( :-@ ).
Si... ca tot omul... ma mai duc si eu pe la cumparaturi. Dupa ce cauti vreo jumatate de ora, o ora ... chiar mai mult ceva care sa iti placa ...si vrei sa cumperi acel articol ... sau uatevar... il vezi pe unul ca se uita odata la tine si te trezesti cu o fraza ...ceva de genul " Nu te mai uita, sa stii ca nu avem pentru tine" ( :| ).... ( era vorba de niste pantaloni , iar la cei 151 cm ai mei... cam putini pt varsta asta dar...in fine) ... pana la urma l-am luat la bataie pe ala de acolo si tot a fost cum am vrut eu (^_^)... aceeasi faza se mai intampla inca o data... dar deja te obisnuiesti... cam atat cu discriminarea asta (:P)
Mici retusuri la blog... pana data viatoare... la revedere perete (:P)
P.S. O melodie pt vremea de afara :)

P.S.ma trezeste si pe mine cineva?...

Care copii?

Din cate stiu , la doctor copii au prioritate . S-a dus o colega sa-si faca RMN , la o clinica ( nu dau nume ^_^ ) . Ei bine.. si ajunge frumos acolo pe la 6 , avand programare pe la 6 jumate . I se transmite, ca si celorlalti ,ca ar trebui sa mai astepte jumatate de ora, o ora deoarece sunt si copii programati iar ei au prioritate. Toate bune, asteapta o ora ,dar se pare ca au trecut doua... copii pe acolo cica nu prea erau, dar cine iesea din cabinet ? " ti`am dat un ineeeeel " ( :)) ) .In fine... tipa respectiva trebuia sa`si faca rmn la femur dar persoana la care trebuia sa achite nici macar nu stia unde `i localizat, noroc ca avea radiografia la ea... in sfarsit a iesit din cabinet pe la vreo 9 :30 pm ... cam asta se mai intampla prin Romania .

I`m back

Dap... mai pleaca omul dar se mai si intoarce ( dupa o scurta pauza) .... Dupa caldura care a fost zilele astea pe aici... a plouat in sfarsit :P si cum le mai place unora sa se mai plimbe prin ploaie , mai ales daca n`a mai plouat demult... ce vad in gradina blocului ?!o mamaie de vreo 50 de ani , intr`o rochitza mai largutza asa... si cu nepotica.... dar ce se vedea din aia mica erau doar piciorusele ... restul era bagat in rochia bunicii ... o noua metoda de a te proteja de ploaie :)) , din pacate aparatul sedea frumos acasa ...next time (^_^)... cam atat pana data viatoare... oricum si peretii`s plictisiti...


P.S. guess what?

smile

dap....si cum ziceam nik p la ora asta... :|
asteptam sa treaca vacantza sa se intoarca lumea acasa... :)

p.s.: mai cititi ceva...:P

story

"Un negustor oarecare şi-a trimis fiul să înveţe Taina Fericirii de la cel mai înţelept dintre toţi oa­menii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin de­şert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo trăia înţeleptul pe care îl căuta.

Însă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala extraordinară: era un du-te vino de negustori, oa­meni care stăteau de vorbă prin colţuri, o mică or­chestră cînta melodii suave, şi mai era şi o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lu­mii, înţeleptul vorbea cu toata lumea, iar băiatul a trebuit să aştepte două ore pînă să-i vină şi lui rîndul.

Înţeleptul ascultă cu atenţie motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i expli­ce Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat şi să se întoarcă peste vreo două ore.

― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a com­pletat înţeleptul, dînd băiatului o linguriţă în care picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă această linguriţă fără să verşi untdelemnul din ea.

Băiatul a început să suie şi să coboare scările palatului, cu ochii aţintiţi la linguriţă. După două ore, s-a prezentat iar în faţa înţeleptului.

― Vasăzică, începu înţeleptul, ai văzut tapise­riile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

Ruşinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picătu­rile de untdelemn pe care i le încredinţase înţeleptul.

― Atunci întoarce-te şi cunoaşte minunile lu­mii mele, îi spuse înţeleptul. Nu poţi avea încre­dere într-un om dacă nu-i cunoşti casa.

Mai liniştit de această dată, băiatul luă lingu­riţa şi reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observînd toate operele de artă care atîr­nau de tavane şi pe pereţi. A văzut grădinile, mun­ţii din jur, gingăşia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese aşezată la locul ei. În­tors la înţelept, îi relată amănunţit tot ce văzuse.

― Dar unde sînt cele două picături de untde­lemn pe care ţi le-am încredinţat? a întrebat înţe­leptul.

Privind linguriţa, băiatul văzu că o vărsase.

― Acesta este singurul sfat pe care ţi-l pot da, spuse înţeleptul înţelepţilor. Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii şi a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriţă."

Paulo Coelho - Alchimistul